Sâc-Sâc!

Yeeeeeeeeee!tocmai am primit cel mai plin,cel mai captivant,cel mai bogat,cel mai gustos,cel mai colorat,cel mai original,cel mai bestial,cel mai cel mai cadou din viata mea si desi nu e frumos sa te lauzi cu asa ceva,eu tot ma laud:D.Nu oricand primesti trei filme originale in regia lui Stanley Kubrick.De ce nu m-o fi nascut maica-mea de vre-o 365 de ori sa fi primit asa cadouri zi de zi?

Mersi baieti,mersi Cristina!o sa am grija sa fiti primii pe lista de invitati in anii urmatori,daca o fi sa mai fi(l)m.

Publicat în: on 24 noiembrie , 2007 at 10:32 Comentarii (3)

Iubesc şi câinii vagabonzi!(nu doar pe cei cu plete si pierce-uri)

        Mă întorceam acum câteva seri de la o bere,o alegere nu tocmai buna ţinând cont de temperatura de afară,dar nu m-am putut abţine,cum tramvaiele nu mai circulau şi taxi-ul mi se pare un moft am parcurs a la pied cei 1500 de metri până acasă.Ajungând în dreptul supermarketului Ghiocela(bine că nu i-au zis Margareta) zăresc la intrare o mogâldeaţă neagră ce împiedica lumea grabită.Mă apropii şi îmi dau seama că e vorba de un căţel mic şi zgribulit de frig care se agăţa cu disperare de picioarele trecătorilor în speranţa că va îndupleca pe cineva.Îl mângâi puţin,timp în care socotesc câte zile au trecut de când m-am întors ultima dată acasă cu un maidanez:trei!!Hmm…mama nu o să fie tocmai încântată aşa că strâng din dinţi şi dau să plec.Însă nu fac doi paşi şi mă împiedic de prichindelul ala negru, care parcă îmi ghicise gândurile.”Fie ce-o fi!” îmi zic şi îl iau în braţe.

 

        Ajunsă acasă arunc o privire prin frigider şi îi ofer o masă copioasă noului meu coleg de cameră pe care de fapt l-am cazat pe hol.S-a făcut comod pe teneşii mei dar s-a obişnuit greu cu noua şi singura lui casă.Schelălăitul lui, combinat cu perioadele mele de somnanbulism m-au indus în eroare(sau mai bine zis în oroare) pe la ora unu noaptea şi la ora doua am plecat hotărâtă spre şcoala.Din fericire m-am trezit la scară,atât la propiu cât şi la figurat şi mi-am dat seama că aş ajunge la şcoală cam cu patru ore mai devreme.

 

        Dar să revin la micul meu Azorică despre care am aflat a doua zi că este de fapt o Azorea şi că nu este foarte elegantă dacă ar fi să mă iau după ce a lăsat în pantofii mei.Cel mai mult s-a ataşat de fratele meu care a îndopat-o cu mâncare şi care s-ar fi mutat în holul meu de dragul ei.Pe ai noştri i-am convins să o păstrăm dar cu condiţia de a o duce la ţară pentru că deja holul meu duhnea mai rău ca ghena.M-am despărţit cu greu de ea,mă simţeam ca Fred doborât de Dino când mă întorceam de la şcoală,numai că animăluţul meu îşi manifesta entuziasmul gudurându-se pe lângă mine până intram în jocul ei.

 

        Sper să nu zăresc foarte curând un alt exemplar pentru că o să ajungă ai mei să crească în loc de porci,câini!

Publicat în: on 13 noiembrie , 2007 at 10:32 Comentarii (12)