Urmaream zilele astea niste stiri pe Pro Tv, in lipsa de “Copiii de la 402″ sau “Laboratorul lui Dexter” si ma trezeste din amorteala de dupa amiaza o stire despre spiritul antrepenor al romanilor.
Cica ar fi aflat ei tot dintr-o stire ca sinsilele astea au o blana foarte profitabila si s-au pus toti pe crescut sinsile, fiecare in functie de conditiile lui de viata, unii in curte, altii in sufragerie, ca daca e vorba sa aduca bani le culci si langa tine in pat,pai nu?
Pentru cei care nu au cunostinta despre sinsile sunt niste rozatoare care provin din America de Sud, cu o durata medie de viata cuprinsa intre 20-25 de ani. Blana lor este foarte fina si imbina mai multe nuante de gri. In tarile civilizate sunt considerate animale de casa, in Romania…o afacere.
Printre antreprenorii astia foarte morali, mi-a atras atentia unul mai sensibil care afirma cu seninatate: “Sunt foarte incantat de afacerea asta pentru ca iubesc foarte mult animalele!”. Ma da frumoasa dovada de iubire ti-ai gasit sa le faci saracelor animalute, mai nou asa se manifesta iubirea asta pentru animale prin schinguire, torturare pentru niste amarate de toale de pe urma carora o sa ai tu portofelul doldora? Sau poate ca tipul iubeste intr-adevar animalele dar este un martir care indura suferinta odata cu sinsilele pe care le iubeste foarte mult, sub convingerea ca daca vecinu face bani din asta fac si eu sa nu fiu mai prost.
In orice caz, martir sau nu, daca toti cei care indragesc animalele si-ar manifesta sentimentele ca el probabil ne-am intoarce la canibalism, in Evul Mediu, si am ucide ca sa supravietuim.
