Dacă tot mi-am roş-înnegrit pereţii şi mobila am acordat-o puţin şi pe Polina la ‘ritmul’ asta, şi-aşa până acum n-am reuşit decât s-o dezacordez, cred că-i este tare ruşine cu mine. Am picurat şi pe ea puţin negru că prea arăta a ou de Paşte, roşit roşu, cum ar spune frate-miu, care se întreba anul trecut de ce nu roşim şi ouă în albastru.
Altfel spus m-am jucat de-a Gepetto şi-am procopsit-o cu un smil
ing face, poate cântă ea şi cu voce cât îmi prind eu degetele în corzile ei sau poate inversăm rolurile şi mă acordează ea pe mine în funcţie de vocea ei. Sper doar să nu devină o gură-spartă că-mi ajung trilurile lui Bambu( papagalul sechestrat în camera mea). Sau şi mai rău, să se împrietenească. Deşi cred c-ar ieşi ceva inedit dacă am face un trio.
Un lucru e cert: pot să mă aştept la orice din partea Polinei acum, sper doar să nu mă dezamăgească, şi să mă surpindă în mod plăcut. Îi permit chiar să comploteze cu Bambu, aşa să ştiţi!
