Pac-Pac:You’re dead!

“Bine mai Ana, cum dai asa buzna in clasa, de unde stim noi ca nu esti inarmata?” Asa mi s-a urat azi o dimineata buna la scoala cand am aterizat pe la sfarsitul orei de fizica, absolut neintentionat. Si toate astea datorita vesnicelor ‘inca 5 minute si ma trezesc’, numai ca azi n-am prea nimerit tastele telefonului si in loc sa reprogramez alarma am dat putin ceasu inainte ca si asa e mereu grabit si ma trezeste cu noaptea in cap. Dupa ce am mai savurat cateva portii de ‘inca 5 minute’ m-am hotarat sa merg totusi la scoala spre binele colega-mii care, altfel, ar fi terminat culegerea de chimie si s-ar fi plictisit pana la admitere. Cum ceasul calculatorului e ori cu doua ore in urma ori cu doua ore inainte m-am ghidat dupa ceasul telefonului si mi-am calculat timpul astfel incat sa ajung la scoala in pauza mare. Zis si facut.

 M-au mirat putin linistea si pustiul din curtea scolii insa am dat vina pe vreme, iar pe elevii de serviciu care mi-au zis ca s-a sunat de ceva vreme si ca pauza mare e peste o ora i-am subestimat. Insa profa de fizica, oricat de buimacita as fi fost eu, era reala si era in clasa. Nepregatita pentru asemenea circumstante am apelat la banala scuza ‘n-a sunat ceasul’. “Bine, bine dar ceasul tau biologic?” si aici n-am apucat sa raspund ca s-a trezit spiritul de solidaritate in Axila: “Pai doamna, noi azi incepem la 8″. Cat pe aci sa ma simt flatata cand mi-a zis ca ‘n-o sa ma scoata afara cum face in cazuri de genu’, numai ca intr-un final m-am simtit suspectata de port ilegal de arme. Ma intreb de ce m-ar fi suspectat profa de religie?

Mi-am explicat intr-un final de ce socoteala de acasa nu se potrivise cu cea de la scoala cand mi-a aratat colega-mea cat e ceasul de fapt si de parca nu fusese de ajuns banuiala  profei m-am ales si cu o amenintare din partea Laviniei: de-a ajunge la Turceni la urmatoarea abatere, c-am mai plecat anu trecut de vreo cateva ori la 3 dimineata la scoala.