Si cand ne-o fi mai rau asa sa ne fie.

La terminarea celor patru ani de liceu in care au luat nastere atat prietenii solide cat si unele antipatii, dar mai presus de toate am fost toti pentru unul si unul pentru toti cand era vorba de chiulit sau de vreun majorat, cea mai mare teama a mea a fost c-o sa ne imprastiem toti ba prin Timisoara, ba prin Bucuresti, o sa cam uitam unii de altii si-o sa-si vada fiecare de problemele lui. Asa s-a si intamplat numai ca atunci cand miroase a chef suntem cei mai solidari si ne adunam cat ai zice “alcool”.

Asa ne-am adunat si aseara, si tocmai ce facusem curatenie generala si ca sa scap de iesit in oras pe o vreme mohorata le-am chemat pe fete la mine sa jucam 3-5-8. Cum s-a dublat numarul persoanelor si am trecut de la 3-5-8 la whisky si lichior pentru domnisoare nu mai stiu exact, stiu doar ca Robert se pricepe la fotbal.

Singuru nostru dezavantaj e ca pana se ametesc unii altii se si trezesc, cum ar fi cazul domnisoarei Alexandra care s-a plictisit asteptand sa se mai binedispuna cineva, ne-a mintit ca nu stiu ce treaba are a doua zi si-a intins-o acasa dupa ce a cerut o sticla de sampanie care bineinteles s-a scurs in chiuveta azi dimineata.

Lavinia si Claudia nu pun niciodata probeleme ca ele se imbata una pe alta mereu, sunt intr-o eterna competitie: care pe care imbata prima iar in ceea ce-i priveste pe baieti n-are rost sa mai discut. Mada ne mai fraiereste cu proportiile cand vine vorba de pus energizant in whisky dar trecem cu vederea ca oricum nu recunoaste.

Niciodata nu am avut probleme cu ai mei cand s-a lasat cu chef la mine, poate si pentru ca de multe ori habar n-aveau si oricum la ce boxe am chiar de-ar fi muzica la maxim nu se aude la cinci usi distanta. Singurii care-mi mai pun bete in roate sunt vecinii, dar cum in cel mai rau caz mi-au legat usa de balustrada nu prea m-am agitat s-o lasam mai usor cu galagia. Dar daca mi-ar fi spus ca s-au smecherit si mai nou suna la politie si nu mai leaga usa asteptand o jumatate de ora s-aud ca bate la usa, sa ma duc s-o deschid si sa-mi iau teapa poate ca luam ceva masuri. Asa se face ca in mijlocul petrecerii bate cineva la usa, cateva minute bune n-a reactionat nimeni, fiecare era in lumea lui. Intr-un final a avut Claudia un moment de luciditate s-a dus la usa si-a intrebat cine e, c-asa a invatat-o mamica ei daca nu vede nimic pe vizior sa intrebe cine e. A primit raspuns “Politia” si a luat-o ca pe o gluma, s-o fi gandit ce mama dracului sa vrea politia cu noi la ora asta, e de inteles reactia ei. Nici macar cand a deschis usa si s-a trezit cu trei politisti in fata ei nu si-a sters zambetu de pe fata. In acelasi timp undeva pe langa Claudia, Robert isi inchidea cureaua la blugi (se schimbase in pantaloni scurti ca de cand mi s-a stricat ventilatoru nu mai am aer conditionat) si eu incercam sa rezolv problema cu domnii de la usa, pana cand am zarit ca unul din cei trei era colegul nostru Andrei care era mai mult decat amuzat de pozna noastra. S-a cerut buletinul proprietarului asa ca le-am dat buletinul meu, nu era sa-l trezesc pe taica-miu la patru dimineata ca aveau ei chef sa vada un buletin. Le-am dat buletinul meu cu greu ca Lavinia tot insista sa le spun ca buletinul meu e la Bucuresti, in vacanta probabil. M-au intrebat de ce e muzica tare si mi-a venit geniala idee de a le zice ca-mi serbez ziua de nastere, in conditiile in care tocmai imi luau datele din buletin si eu sunt nascuta in noiembrie. Asa ca Robert s-a gandit sa ma impinga in casa si sa rezolve el problema. Din cate am inteles il cunoastea pe smecheru ala care scria amenda si smecheru ala il cunostea si pe Coco asa ca i-a zis ca e galagie din cauza ca eu ma contrazic cu Posa Bogdan care zice ca el e perfect, ceea ce nu era departe de adevar.

Nu mai stiu pe la cat s-a dat stingerea stiu doar cine a plecat ultimu acasa si s-a suparat pe mine ca l-am dat afara. Si mai stiu ca m-am pus cu Claudia la Two and a Half Men si pentru prima data in viata mea am vazut dublu, la propriu. Mi s-a parut distractiv. Cert e ca azi dimineata toate pernele miroseau a sampanie si pe hol m-am impiedicat in energizante iar per total, casa mea duhnea a alcool dupa ce cu o zi in urma facusem curatenie generala.

Bineinteles ca acum sunt putin nostalgica la gandul ca in doua saptamani iar ne imprastiem, dar ne tot minte Robert ca vine in Bucuresti si poate iasa ceva frumos.

Coverul de mai jos e cam siropos vis-a-vis de post dar merge cu sentimentu de nostalgie.