De vreo 2 ani am capatat un obicei prostesc sa nu ies din casa/camin/sala de lectura in timpul sesiunii, decat sa-mi cumpar tigari sau daca merg intr-un loc dragut sa descopar o cafea mai buna decat cafeaua facuta de mine.
Prin urmare, chiar daca aflu ca unul din prietenii mei cei mai buni, Bogdan, s-a gandit sa ma invite la o cafea doar dupa ce toti ceilalti l-au refuzat din diverse motive, decid sa nu-l refuz si eu, tinand cont de faptul ca invitatia lui suna cam asa: “Am gasit un top 10 al cafenelelor din Bucuresti, mergem in Romana sa bem cafea turceasca”. Zis si facut.
Am descoperit o cafenea minunata. O s-o recomand tuturor. Cafeaua s-a apropiat destul de mult de standardele mele. Am petrecut o dupa-amiaza de duminica incantatoare, cu exceptia faptului ca: minunata cafenea era de negasit. Din cele trei numere de telefon afisate pe site doar unul a fost de ajutor. Persoana care a raspuns nu era in tara. Ni s-a dat alt numar de telefon ca sa sunam pentru rezervare. Pentru rezervare nu ne-a raspuns nimeni.
Din fericire, bunul meu prieten avea un plan B: o cafenea la fel de draguta si la fel de “in top 10″, in Piata Victoriei. Asa am reusit sa salvam seara si sa bem in cele din urma o cafea, cu exceptia faptului ca: in statia de autobuz am vazut ceva asemanator unei cafenele si intrand sa intrebam daca se fumeaza inauntru, am pierdut autobuzul. Inauntru nu se fuma. Luam urmatorul autobuz spre Piata Victoriei. In Piata Victoriei aflu ca nu prea stim in ce directie ar trebui sa mergem. Reusim sa ne orientam in spatiu si gasim cafeneaua. CAFENEAUA ERA INCHISA.
Decidem sa intram in primul bar iesit in calea noastra. Un sfert de ora mai tarziu ne intrebam daca n-ar fi mai simplu sa intram intr-un super-market si sa ne luam cafea de la tonomat. Alegem sa intrebam un trecator care ne indruma spre un bar dragut. Cum toate se intampla cu un rost, in barul respectiv, Bogdan a reusit sa afle numele unei piese pe care a auzit-o intr-un film.
Morala: nu renuntati la obiceiurile proaste pentru cafea turceasca.
Arhiva pentru ianuarie, 2012

http://subculturaonline.com/