Pentru fetele dezorientate, a doua pe dreapta.

Spre deosebire de multe alte scoli, colegiul nostru arata bine, chiar foarte bine si conditiile sunt pe masura, desigur. Asta pana cand se intampla sa nimeriti in toaleta domnisoarelor, in a doua pe dreapta mai exact. Eu am descoperit azi acolo o mica afacere, un fel de cabinet de consiliere, Bulanca zice ca ea l-a descoperit luna trecuta. In fine, ideea este ca o domnisoara care se pare ca a suferit o deceptie in dragoste fiind violata de prietenul ei cel mai bun de care era indragostita, ‘a avut curajul’  sa-si marturiseasca(pe usa toaletei) trauma, spre a sari in ajutorul altor domnisoare cu probleme de genu. Mai mult, si-a lasat si numarul de telefon, sub care a scris insa DISCRET (inteligent, nu?) pentru a putea fi contactata, probabil, in timpul vacantelor. Intr-un alt colt specifica insa ca asteapta mesaje si pe usa. De aici o serie de alte comentarii si sfaturi interesante pe care le-am imortalizat si noi cu ajutorul lui Giny. A fost omul potrivit la momentul potrivit. :>

Cel mai gandit chiul din istoria clasei noastre

Pentru mine si cei trezeci de colegi ai mei, colegi de suferinta, joia este cum ar spune Roly subtil cea mai ‘hormonata’ zi a saptamanii. Inteligenti cum suntem am gasit remediul acestei probleme hormonale si ne-am modificat putin programul, in functie de posibilitati. Majoritatea am votat pro mate si fizica si contra ce-o mai fi prin orar, restu mai fac cate o concesie la o saptamana- doua, mai exact majoritatea  incepem la noua si terminam la doisprezece. Tocmai asa s-a intamplat si azi cu un mic incident in program.

De obicei dureaza mai mult de 10 minute, adica o pauza, sa convingem restu ca nu-i nicio pierdere sa plecam cu doua ore mai devreme acasa. Prin urmare trebuie sa se sune de intrare ca sa ne luam inima in dinti si sa ne luam talpasita. Toate bune pana aici, numai ca azi n-apucam sa facem trei pasi pe coridor si auzim cativa ramasi in spate ca tocmai a intrat profu de mate in clasa noastra, clasa noastra goala. Orice oameni normali ar fi dat bir cu fugitii si s-ar fi facut cat mai repede nevazuti. Dar noi cum nu ne incadram in aceasta categorie am ramas in scoala si am gandit problema.Prima intentie a fost de a ne intoarce in clasa, dar am facut stanga imprejur cand ne-am dat seama ca e cam greu sa-l convingem ca venim din pauza cu ghiozdanele in spate. Stanga- imprejur a insemnat sa intram buzna intr-una din cele doua clase in care inca se mai faceau ore si asta la indemnul Laviniei care a venit cu a doua propunere: de a ne lasa ghiozdanele la Andreea in clasa. Dupa cele cinci minute in care am stat toti gramada in usa clasei uitandu-ne la profa noi mai ofensati ca ea ca e in clasa, decat ea ca i-am deranjat ora ne-am scos unii pe altii afara si am intrat in clasa vecina care spre fericirea noastra era goala. In timpul asta nu s-a sinchisit nimeni sa afle daca proful mai e inca in clasa noastra, problema noastra era cum scoatem camasa curata. Claudia a propus sa ne intoarcem in clasa si sa zicem ca era o surpriza pentru profa de franceza, si eu am fost de acord sa ne intoarcem in clasa dar fara ghiozdane si sa facem pe pagubitii: “Unde sunt ghiozdanele noastre?”. Robert a fost mai practic: “Ba eu ies pe geam!”. Cum ne framantam noi acolo, cautand cea mai buna solutie, Dana, sefa clasei care a ramas sa dea explicatii in urma noastra ne-a anuntat ca profu s-a intors in cancelarie intreband-o amuzat: “O tulira, a?”.

Girls just wanna have funn.

 Dupa ce in urma cu vreo doua saptamani s-a nimerit sa dormim si eu si Coc si Bulanca la Dulghy si am sunat jumatate de clasa la 3 dimineata sa le cantam “La multi ani” si “Vesnica pomenire”, ne-am gandit ca nu putem trece nici peste 1 aprilie oricum. Asa se face ca ieri ne-am hotarat s-o ajutam pe Buli sa-si vada visul cu ochii si sa le cumparam baietilor niste…chiloti. Stabilim sa ne intalnim la opt jumate a doua zi numai ca, evident, ne intalnim pe la noua ca eu am probleme cu alarma. In piata -soc!-  39-le de la care ar fi trebuit sa facem asa zisele cumparaturi era inchis, asa ca ne punem pe asteptat hotarand sa intarziem inca o ora, care oricum era ora de fizica si nu ne-ar fi asteptat decat niste ironii la adresa ceasului nostru biologic sau eventual, am fi fost suspectate de cine stie ce farsa macabra. Dupa ce asteptam ca doua toante cateva minute bune deschiderea magazinului, fiind probabil primele si ultimele cliente din istoria magazinului care asteapta cu atata entuziasm deschiderea, aflam ca de fapt abea peste o ora putem face cumparaturi ca n-au preturile puse. Asa ne trebuie daca ne zgarcim. Am intrat in primul magazin decent ivit in cale si am cumparat intr-un final 14 perechi de chiloti si chilotei explicandu-i vanzatoarei cum sta treaba, ca incepuse sa ne priveasca dubios.

Sa-i strecuram printre lucrusoarele baietilor n-a fost mare lucru, mai putin partea cu eliberarea clasei ca li s-a parut lor suspect ca in 4 ani de liceu nicio fata nu s-a schimbat in clasa si s-a gasit Fritz sa se schimbe azi. Cum au decurs lucrurile in continuare vedeti mai jos:

My yummy Valentine!

Din 7 luni cat a durat episodul ‘fac scoala de soferi’, 2 luni m-a tot batut Axila la cap sa le fac clatite daca se intampla sa iau permisu. Ei bine, dupa ce m-am dus de vreo 2 ori sa dau examenul si nu s-a putut, dupa ce mi-a expirat cazieru si a trebuit sa bag dosarul din nou, dupa ce s-a schimbat cartea pana sa dau eu examenul s-a intamplat intr-un final sa reusesc sa-l dau si sa iau permisu, ca a trecut o luna de atunci si inca n-am reusit sa-l am in portofel e partea a doua. Luna asta care a trecut am tot incercat sa scap de Axila si clatitele lui pana ieri cand m-a prins in offside la “olimpiada de mate” si n-a vrut sa-mi dea un subiect ca sa pot sa plec mai repede acasa, ca-mi rupsesem blugii intr-un gard de-o juma de metru, pana nu i-am promis ca facem clatite seara.Si am facut:

Pac-Pac:You’re dead!

“Bine mai Ana, cum dai asa buzna in clasa, de unde stim noi ca nu esti inarmata?” Asa mi s-a urat azi o dimineata buna la scoala cand am aterizat pe la sfarsitul orei de fizica, absolut neintentionat. Si toate astea datorita vesnicelor ‘inca 5 minute si ma trezesc’, numai ca azi n-am prea nimerit tastele telefonului si in loc sa reprogramez alarma am dat putin ceasu inainte ca si asa e mereu grabit si ma trezeste cu noaptea in cap. Dupa ce am mai savurat cateva portii de ‘inca 5 minute’ m-am hotarat sa merg totusi la scoala spre binele colega-mii care, altfel, ar fi terminat culegerea de chimie si s-ar fi plictisit pana la admitere. Cum ceasul calculatorului e ori cu doua ore in urma ori cu doua ore inainte m-am ghidat dupa ceasul telefonului si mi-am calculat timpul astfel incat sa ajung la scoala in pauza mare. Zis si facut.

 M-au mirat putin linistea si pustiul din curtea scolii insa am dat vina pe vreme, iar pe elevii de serviciu care mi-au zis ca s-a sunat de ceva vreme si ca pauza mare e peste o ora i-am subestimat. Insa profa de fizica, oricat de buimacita as fi fost eu, era reala si era in clasa. Nepregatita pentru asemenea circumstante am apelat la banala scuza ‘n-a sunat ceasul’. “Bine, bine dar ceasul tau biologic?” si aici n-am apucat sa raspund ca s-a trezit spiritul de solidaritate in Axila: “Pai doamna, noi azi incepem la 8″. Cat pe aci sa ma simt flatata cand mi-a zis ca ‘n-o sa ma scoata afara cum face in cazuri de genu’, numai ca intr-un final m-am simtit suspectata de port ilegal de arme. Ma intreb de ce m-ar fi suspectat profa de religie?

Mi-am explicat intr-un final de ce socoteala de acasa nu se potrivise cu cea de la scoala cand mi-a aratat colega-mea cat e ceasul de fapt si de parca nu fusese de ajuns banuiala  profei m-am ales si cu o amenintare din partea Laviniei: de-a ajunge la Turceni la urmatoarea abatere, c-am mai plecat anu trecut de vreo cateva ori la 3 dimineata la scoala.

De ce o să-mi fie dor de anii de liceu

Singura clasă cu uşa în fund din tot liceul. Iniţial mate-info, în prezent reprofilaţi pe şofat, căpătând ca atare renumele de ‘clasa de şoferi’.Mereu atenţi şi surprinzători.

 Singurii care am vegheat de aproape la integritatea bibliotecii asigurându-ne că e mereu uşa încuiată, că s-a întâmplat s-o încuiem cu tot cu doamna bibliotecară înăuntru a fost doar exces de zel. Singurii care au mereu nevoie de nea’ Petrică să repare câte ceva prin clasă.   Ăştia suntem noi, o clasă de 31 de specii a câte un exemplar din fiecare: destul de neînfricaţi încât să escaladăm liceul, destul de imprevizibili încât să facem praf orele de inspecţie, destul de subtili încât să dăm nas în nas cu diriga când pierdem noţiunea timpului şi plecăm puţin mai devreme acasă, destul de serioşi în ceea ce ne propunem să ducem la bun sfârşit încât să ne îmbătăm şi să dansăm ‘Pinguinul’, destul de inteligenţi încât să câştigăm excursii moca, destul de realişti încât să mergem pe sistemul ‘mai bine niciodată decât mai târziu’ când vine vorba de teme, destul de cicălitori încât să fim primii care primesc bursele, destul de sinceri încât să recunoaştem că toţi cei 10 absenţi sunt de fapt olimpici si destul de grăbiţi să profităm de lunile de liceu care ne-au mai rămas.

Ştiu sigur c-o să-mi fie dor s-o stresez pe colegă-mea care mai nou încearcă să scape de mine mâncând chestii cu miros de şosete, de Oana care lucrează sub acoperirea mea şi care trebuie să-mi dea câte o bere pentru toate lucrările la care mi-am lăsat părul desfăcut, de George care a văzut mereu frumuseţea lucrurilor simple, ataşându-se ba de un cui, ba de o scândură, de Posa care dacă se întâmplă să ajungă pe la scoală n-are niciodată pix şi brichetă, de Lavinia căreia tot timpul i se dă dreptate numai să tacă, de Axi care mă dă dracu pe româneşte, de Clau care merge repede doar dacă face pe ea, de Robert şi Soso care fac legea pe coridoare când intră clasele primare la ore, de Nicu care ne aduce ciocolată din când în când , de Alecs şi de Gabi care dacă nu dorm cântă, de Andreea pentru că are mereu toate temele, de Mădă care nu ţipă niciodată, de Dany pentru că are vin bun (cu toate că ultima sticlă a fost condimentată cu sâmburi), de Gini, se subînţelege, şi de toţi ceilalţi pentru că sunt aşa cum sunt.