Open my eyes.

Reggae. Azi se asculta reggae. Se asculta Soldiers of Jah Army(S.O.J.A)  care de cateva zile tot canta pe scena mea. E vorba de cinci tipi din Arlington, Virgina care au crescut ascultand reggae, hip-hop, si rock iar in 1997 au format S.O.J.A despre care spun ei ca “desi e inradacinata in reggae nu are limite si prejudicii, include si imbratiseaza toate aspectele vietii, este pentru toata lumea.” Au sase albume inregistrate pana in prezent. Eu am ascultat trei din ele si mi-au placut multe piese. Azi imi place “Open my eyes”, pentru ca ma regasesc in versurile ei:  “I’m lucky to breathe, I’m lucky to feel,/I’m glad to wake up, I’m glad to be here./With all of this world, and all of it’s pain, all of it’s lies, and all of its let downs…/I still feel a sense of freedom -/So glad I’m around.”

Marooned

Da, stiu ca ati asteptat cu nerabdare sa aflati cu ce imi mai condimentez cafeaua. Azi m-am gandit ca probabil v-ati plictisit de compania lui Lily oricat de mult sarm ar avea ea, asa ca va recomand “Marooned” care e multifunctionala: merge la cafea, merge cu insomnii, cu febra, cu tensiuni intraoculare si cu ce-o mai fi sa fie.

Ceva de pe frontul de vest

Nu de pe frontul de vest vine Lily pe care vreau sa v-o prezint azi, da n-am gasit eu un titlu mai prost. Ea vine din Lexington. Din Lexington in Louisville, cu tolba lui Cupidon probabil. Inarmata ea asa cum era, plus doi obraji trandafirii si tot doua buze una mai rubinie ca alta aprinde cateva calcaie, rand pe rand, in ordine cronologica, vorba aia: toate la timpul lor. Din cat am cercetat eu pana acum, printre victime s-ar numara: Bob Dylan, Josh Andrews, Mark Knopfler si- cine ar fi crezut?- Joan Baez insesi.

Va las si voua doua dintre marturisirile victimelor, fiecare in stilul sau. Eu o prefer pe a lui Dylan ca e mai creata.

Amintiri cu iz de cafea

Prima mea ceasca de cafea n-a fost chiar un eveniment de proportii asa cum a fost prima tigara, prima de care a aflat mama, tocmai de asta n-o prea pot incadra in timp. Imi amintesc insa ca am crescut trezindu-ma cu miros de cafea in casa zilnic. Adoram atmosfera de dimineata cand ma trezeam cu ochii carpiti de somn si in bucatarie era mereu mama care asculta radioul in timp ce imi pregatea pachetelul pentru scoala (obicei la care a renuntat cu greu, apropo) si pe aragaz era trainicul ibric rosu care imprastia marinimos aburi de cafea in toata bucataria.

Cativa ani mai tarziu, am fost avansata in grad:  luam si eu parte la primul eveniment al zilei “La cafea”, numai ca in timp ce ai mei serveau cafea cu lapte eu ma tratam cu lapte si doua picaturi de cafea.

Astazi e rutina. E primul lucru de care ma ocup cand ma trezesc, ba mai mult cand imi pun alarma sa sune, nu ca as fi dependenta si ar fi absolut necesar sa imi beau cafeaua ca sa ma pot spala pe dinti, imbraca si porni spre scoala unde as dormi cu capul pe banca fara cafea.E pur si simplu un rasfat la care nu pot renunta si care imi coloreaza diminetile.

Cel mai placut mod de-ati bea cafeaua e pentru mine cot la cot cu alti cafegii, de preferinta prieteni vechi, si cum gasca mea de cafegii ( a se citi Miha si Ramo) s-a spart pe la facultati imi cam beau cafeau singura si o condimentez cu diverse chestii. Una din ele ar fi serenada lui Axel care nu lipseste din playlist de vreo 2-3 saptamani. V-o prezint si voua ca merita si nu dati iama in bucatarie sa faceti o cafea, merge digerata si fara.